Cele zece diferențe dintre opoziția internă siriană și cea din diaspora

Comitetul de Coordonare Național Sirian – CCNS – opoziția siriană internă, avându-i ca membrii reprezentanți pe: Hasan Abdul Azim – președinte, Michail Kilo, Faiez Sarah, Samir Aita, Kadry Jamil, Abdul Aziz Al Khair și Hani Khouri

Consiliul Național Sirian – CNS – opoziția siriană din diaspora, avându-i ca membrii reprezentanți pe Burhan Ghalion – președinte și Muhieldin Lazkani; acestora li se alătură grupul fostului vice-președinte Abdul Halim Khadam, fondatorul Comitetului Național de Susținere a Revoluției Siriene și Rifat Al Assad, unchiul președintelui actual, fugit din Siria în 1984.

1. Compoziția
CCNS reprezintă fortele de opoziție tradiționale ale oricărui regim, formate din partide și persoane fizice, oameni de cultur[ sau de știință, oameni ce formează și din punct de vedere istoric opoziția siriană, mulți dintre aceștia fiind foști deținuți politici. CNS este compus din foști deținuți politici fugiți și oameni care, după ce au părăsit țara, s-au declarat dizidenți. Compoziția este urmare a alianței dintre Declarația Damascului și Frații musulmani în proportie de 40, respectiv 60%. Acestor două grupuri li se alătură noii recruți, dacă îi putem numi așa, ai mișcării de opoziție.

2. Cum reprezintă culorile politice și etnice cele două tabere
CCNS reprezintă majoritatea religiilor și etniilor exact așa cum se regăsesc ele pe teritoriul sirian pentru că reprezintă forțele, partidele și personalitățile majoritare în opoziția siriană tradițională, incluzându-i și pe kurzii împărțiți în grupuri și tabere de sistemul dictatorial. CNS-ul este compus în majoritate din islamiști suniți, majoritari și în Siria. Restul membrilor sunt de varii culori etnice sau religioase, numărul lor fiind însă simbolic.

3. Piața de lucru
Activitatea CCNS este concentrată pe scena siriană internă și este foarte puțin reprezentată în exterior. Lupta CNS pe de altă parte se duce în speță pe plan exterior, ei având foarte puțini corespondenți în interior.

4. Relația între cele două tabere și regimul sirian
Până în momentul de față regimul sirian nu recunoaște forțele opoziției siriene interne, acceptându-i totuși mai mult decât pe cei situați în diaspora, datorită faptului că activitatea lor poate fi controlată de regim, supravegheată. Pe cei din exterior nu îi acceptă, considerându-i produșii forțelor internaționale, mai ales pentru că, peste 60% dintre ei sunt Frații Musulmani, fugiți în anii `70 din Siria. După legea 49 din Constituția siriană, Frații Musulmani sunt condamnați la moarte (lege intrată în vigoare după anul 1980 când, a început conflictul între regim și Frații Musulmani în orasul Hamma).

5. Legătura cu forțele mondiale
Forțele internaționale și SUA prin intermediul ambasadelor de la Damasc au obținut informații cum că CCNS ar fi în strânsă legătură cu securitatea siriană, unii membrii ai CCNS fiind colaboratori, astfel gradul de încredere în această mișcare este extrem de scăzut. Totodată, occidentul, SUA și țările arabe îi recunosc pe CNS și îi îndrumă pe aceștia să accepte în randurile lor pe toți cei ce se opun regimului. Cu toate astea, manifestă totuși o oarecare frică față de posibilitatea accesării CNS de către prea mulți islamiști.

6. Ce legătură este între manifestațiile din Siria și cele două comunități
În primul rând, nici CCNS nici CNS nu controlează manifestațiile din Siria. Însă manifestanții cred că CCNS este 100% creeat de regim și că CNS ar vrea să stea la masa tratativelor cu regimul, pentru a câștiga câteva scaune în Parlament. Majoritatea manifestanților susțin CNS dar, până când acesta va reuși să răstoarne regimul. CCNS este dispus să discute cu regimul situația actuală pe când CNS nu dorește.

7. Strategia celor două tabere de a răsturna regimul
CCNS promovează schimbarea prin păstrarea președintelui cu schimbarea restului, findu-le frică să ceară intervenția mondială și de un posibil război civil, fiind lipsiți de încredere reciprocă, suspectându-se unii pe alții. CNS vrea căderea regimului cu tot cu președinte, construirea unei noi Siria democratice, susținând o intervenție internațională, mai ales acum după excluderea regimului sirian din Liga Arabă.

8. Situația celor două formațiuni în urma globalizării problemei siriene
CCNS militează pentru păstrearea problemelor la nivel local, pe când CNS se luptă în continuu pentru trimiterea dosarului sirian în fața consilului ONU.

9. Cele două tabere și intervenția externă
CCNS refuză orice imixtiune externă, indiferent de forma sau culoarea acesteia. CNS cere protejarea cetățenilor sirieni și afirmă că un regim aflat la putere de 42 de ani nu poate fi răsturnat decât cu ajutorul unor forțe din exterior.

10. Relația dintre cele două tabere
CCNS crede că CNS-ul lucrează după o agendă externă fiind creeat la comanda puterilor internaționale și că acesta din urmă dorește să profite de manifestațiile din interior pentru a putea accesa jocul politic sirian ulterior. CNS vede în CCNS un număr important al opozanților sirieni, încercând în numeroase rânduri să creeze un fel de uniune între cele două tabere.
Personal, consider că CCNS reprezintă cel mai bine securitatea sirană, pe când CNS-ul se regăsește mai bine în rândul manifestanților.

Popularitate: 1%

Alte articole: