Sarkosy între islam în Franţa şi islam cum vrea Franţa

Cine urmăreşte discuţiile pe teme islamice din Franţa la momentul actual, şi poate cele de pe tot continentul european datorită creşterii numărului de imigranţi proveniţi din ţările islamiste, se va opri negreşit asupra problemei din Franţa. Ne aflăm la un secol de la Constituţia franceză din 1905, care vorbea despre relaţia dintre stat şi religie şi le şi despărţea, transformând statul în tutorele şi apărătorul religiei. Anumiţi scriitori francezi consideră Franţa un stat «islamizat» datorită faptului că a doua religie practicată pe teritoriul francez după catolicism este islamismul. Sarkosy la rândul său a publicat o carte despre islam şi situaţia islamului în Franţa, cât şi despre rolul religiei în societate – «Republică, religie şi speranţă». El este în momentul de faţă falimentar politic, scăzând dramatic în sondaje; momentan este în căutare de soluţii pentru a face faţă contra candidaţilor din 2012, Marie le Pen şi Martine Aubry. Din această cauză pare probabil să balanseze când spre dreapta, când spre stânga, când îmbraţişând suflul colonialist şi mergând către Libia fără vre-un motiv palpabil.

M-am gândit la elaborarea acestui material în urma descoperirii pe ecranul televizorului a unui material ce prezenta o conferinţă ţinută de Sarkosy în cadrul partidului de guvernământ din Franţa, UMP, pe tema religiei islamice şi rolul islamului în Franţa. Discuţiile ce urmau a fi puse pe tapet au supărat comunitatea islamică franceză. De notat că reprezentantul comunităţii islamice nu a participat, şi nici primul ministru francez, lăsându-şi astfel preşedintele descoperit politic. Partidul Socialist de asemenea a refuzat să participe.

Islamiştii de pe teritoriul francez sunt de trei tipuri:
1. Fundamentalişti, extremişti – urmăresc în continuare căsătoria cu un număr cât mai mare de femei pentru a avea mai apoi copii cu ele, astfel răspândind cât de mult posibil religia islamică; în esenţă, această ramură este prima ca şi sursă a atentatorilor terorişti aşa cum îi cunoaştem azi.
2. Islamişti practicanţi, care au îmbrătişat religia după modelul francez (de exemplu, slujbele de la moschee sunt ţinute în limba franceză, la fel discuţiile pe teme religioase etc.)
3. Islamişti «de centru», numiţi şi observatori, care sunt doar declaraţi ca fiind islamişti; ei sunt masa islamică de bază în Franţa.

În momentul de faţă pe teritoriul Franţei se găsesc în jur de 7 milioane de islamişti, 8% din totalul populaţiei franceze. Religia islamică este religia practicată de 68% din noii imigranţi sosiţi pe teritoriul francez în 2010. Islamul s-a aşezat dacă putem spune aşa pe teritoriul Franţei în trei etape:
1. Sec VIII – XV – era în care Spania era ocupata de islamişti, ei atingând zona francofonă prin expansiune.
2. După Primul Război Mondial.
3. După anii `70 când a început dictatura în lumea arabă şi islamică.

Notă: Găsesc posibil ca după finalizarea aşa zisei Perestroika arabă din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, fenomenul terorist să vadă o reală diminuare, mulţi dintre imigranţi nemaiavând de ce să işi părăsească statele mamă; mai mult, există posibilitatea ca anumiţi indivizi să se întoarcă la acestea. Lesne de observant este faptul că lumea europeană este împânzită de islamişti ce provin din ţări care îşi persecută, urmăresc şi intimidează cetăţenii, în timp ce zona ţărilor din Golf spre exemplu, zonă recunoscută pentru spiritual deschis şi democratic, nu vede un astfel de exod de populaţie.
Majoritatea acestora provin din zone ca: Nordul Africii, Maroc, Algeria, Tunisia, Mauritania, Libia, Siria, Liban şi Iordania. Ar mai fi Turcia, India, Pakistan, Bangladesh, Mali, Nigeria şi Coasta de Azur. Patru milioane dintre toţi imigranţii de religie musulmană despre care vorbim au dobândit cetăţenie franceză.

Această comunitate islamică prin însăşi caracterul ei închis produce o serie de probleme bine cunoscute în teritoriile pe care le-a ales ca şi a doua casă. Iată câteva dintre ele:
1. Căsătoria între indivizi de aceeaşi religie – chiar dacă au cetăţenie franceză, bărbaţii musulmani preferă să se căsătorească cu femei musulmane doar, şi mai mult, cu cât mai multe dintre acestea.
2. Conflictele intra-religioase, în majoritatea sunită – Shafii, Hanafii, Hanbalii si Malkii
3. Dispute şi conflicte între suniţi si şiiţi
4. Şcolile islamice, mici fabrici de terorism dacă le putem numi aşa, şcoli de Jihad în fapt; în aceste şcoli se face diferenţierea între fete şi băieţi încă de la vârsta de 7 ani, cînd fetele sunt obligate să poarte hejab; din fericire Franţa s-a adresat acestei probleme prin interzicerea portului acestui hejab (basma ce acoperă faţa).
5. Religia islamică îi învaţă pe practicanţii ei să nu îi accepte pe ceilalţi; deşi o atare îndrumare nu se regăseşte in Coran, practicanţii islamismului formează adevărate insule oriunde se stabilesc, formând comunităţi închise, greu de penetrat; şcoli proprii, cimitire proprii, restaurante proprii, grupuri de discuţii; acest stil de viaţă le-a adus animozitatea poporului francez.
6. Moscheile islamice îşi cheamă practicanţii prin strigări repetate (Aazan), de până la cinci ori pe zi, folosind sisteme de sonorizare puternice, fapt recunoscut că deranjează comunităţile vecine.

Organizarea islamiştilor în Franţa este după cum urmează:
1. Institutul Islamic – situat in Marea Moschee din Paris; fondat în 1926
2. Uniunea Organizaţiei Islamice din Franţa – mai este numită şi Institutul Islamic pentru Cunoaşterea Omeniei, este aflată sub ordinul bine cunoscutei organizaţii mondiale Fraţii Musulmani
3. Federaţia Naţională pentru Musulmanii din Franţa – a luat fiinţă în 1985, sub egida Ligii Lumii Islamice
4. Organizaţia de Chemare şi Comunicare – majoritari din India, Pakistan şi Bangladesh
5. Uniunea Turcilor Islamişti
6. Fundaţia VAIAC pentru Islamiştii din Africa şi Comore.

Popularitate: 4%

Alte articole: