Fabricile de terorism
Începând cu anii ’70, în perioada Războiului Rece, se atestă un regres în mişcarea naţională socialistă prezentă în ţările islamice, paralel cu dezvoltarea şi extinderea mişcării religioase extremiste şi apariţia unor ramuri militare a acestor organizatii religioase, cum ar fi FATAH (PLO) şi mişcarea wahabistă în Arabia Saudită. În prezent avem în faţă un stat bine dezvoltat financiar care sprijină dezvoltarea mişcării extremiste islamice, şi mişcarea de eliberare a Palestinei. Aici vorbim despre alianţa dintre religie şi putere politică, mai ales în Arabia Saudită unde mişcările extremiste ating cotele cele mai înalte până în prezent, inclusiv Al-Qaeda.
În perioada de după ‘70 războiul din Afganistan care începuse, a servit drept motiv pentru islamişti pentru a face propagandă şi exerciţii de practică militară. În toate moscheele extremiştii islamici chemau masele să se alăture Jihad-ului, această propagandă realizându-se bineînţeles şi prin intermediul presei. Toată propaganda se adresa oamenilor de rând, extremiştii promiţând tinerilor că dacă se vor implica în Jihad şi vor lupta alături de ei vor avea parte de tinere fecioare în Paradis. La rândul lor, americanii au jucat un rol foarte mare în practica militară şi sprijin logistic(armament). În acea perioadă, orice extremist islamic ce se adresa unei ambasade din Occident era ajutat să emigreze din ţară însoţit de familie şi beneficia de ajutor financiar.
Americanii au iniţiat o alianţă cu familia lui Bin Laden, cea mai puternică şi mai bogată din ţinut, apelând la aceasta pentru a se duce în Afganistan să facă război împotriva comuniştilor ruşi. Lupii persani au reuşit să-i convingă pe americani şi pe occidentali că una dintre cele mai puternice mişcări islamiste existente, este mişcarea sunnită, şi că ideal ar fi să fie susţinută şi o mişcare şiită. Astfel s-a înfăptuit revoluţia islamică în Iran în 1979, iar Ayatollahul Kumeini, se reîntoarce în Iran şi declară Republica Islamică Iraniană (şiită), fiind primul caz istoric când există două puteri islamice: şiită şi sunnită, urmărindu-se dezbinarea acestor două puteri, şi crearea unui conflict non-stop din 1980 până în 1988, prin războiul dintre Iran şi Irak, americanii sprijinindu-l pe Sadam Hussein.
Victoria revoluţiei islamice în Iran a deschis ochii tuturor ţărilor islamice, fiecare dorind să urmeze exemplul iranian, creând organizaţii extremiste secrete cu ajutorul Americii şi a Occidentului, continuând aşa până la sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor ’90, când Iran a creat celule Hezbollah în 36 de ţări din Europa, America Latină, Africa şi ţările asiatice, evident, Hezbollah în Liban şi mişcarea Hamas în fâşia Gaza ambele înfiinţate cu sprijinul Siriei.
Prăbuşirea socialismului a constituit imboldul şi a oferit ocazia optimă pentru ca organizaţiile islamice extremiste să devină mai puternice, mai energice, mai active. Primul război din Golf din ‘90 şi intervenţia americanilor în Irak pentru eliberarea statului Kuweit au alimentat şi consolidat organizaţiile islamice extremiste. După atacurile de la 11 septembrie 2001 şi atacurile din Afganistan şi Irak, au apărut mişcări extremiste care au fost autoarele unor atentate în Madrid şi Londra, şi autoarele unui atac nereuşit în Suedia. În acest moment s-au ridicat multe voci extremiste occidentale împotriva islamului şi a organizaţiilor extremiste islamice.
Această situaţie, i-a făcut mai extremişti pe islamici. După atacurile americane mulţi tineri din ţări islamice au alcătuit o grupare teroristă pentru a lupta în Irak, sub denumirea de Al-Qaeda, bineînţeles că în situaţia actuală în Irak şi Afganistan s-au unit extremiştii şiiţi cu extremiştii sunniţi. Încă odată, situaţia de faţă a dat naştere la multe organizaţii teroriste care existau încă din anii 80 ( Hamas în Israel şi Hezbollah în Liban, plus încă alte 36 de organizaţii Hezbollah sprijinite financiar şi logistic din Iran).
În viata socială din ţările islamice şi arabe, ideologiile islamice extremiste au devenit cultură şi practică uzuală pretutindeni. Vreau să menţionez că efectele acestei promovări a ideologiilor islamice extremiste sunt prezente în România, în majoritatea ţărilor europene şi chiar în toate ţările lumii. Această propagandă islamică a creat şi crează şcoli islamice, în prezent există şcoli islamice în România şi în Occident. În manualele din şcolile islamice se învaţă Jihadul, bineînteles că omul are libertatea de a-şi alege religia şi a înfiinţa şcoli religioase, însă când este vorba de şcoli care fac propagandă pentru Jihad ne confruntăm cu o problemă globală, pe care trebuie să o rezolvăm cu orice preţ, în toată lumea. Se observă cu uşurinţă cum în aceste şcoli se predau ideologii islamice, iar fetele sunt obligate să poarte hijab pe cap. Şcolile islamice devin astfel o fabrică de terorişti, care deşi în prezent nu se manifestă vizibil şi cu caracter pronunţat, pot erupe oricând.
Alte articole:
