Tranzacţie norocoasă într-o Românie răpiţoasă

Procedeul clasic prin care benzina este prelucrată pentru a fi obţinute produsele derivate (motorină, benzină cu cifre octanice mici, uleiuri) nu mai are căutare. Şi ar fi o explicaţie, dacă apelăm la criteriul: infrastructură de producţie, tehnologie de prelucrare şi resurse materiale, umane, financiare.

La recomandările Uniunii Europene, România a acceptat să continue cu aceeaşi ritmicitate exportul produselor petroliere derivate, mai mult motorină, dar să îşi remodeleze designul materiei prime. Tonele de benzină incluse în procesul de prelucrare se vor înlocui cu cele de rapiţă, cultivate pe mari suprafeţe de teren în România.

Deşi credeam că doar uleiul de rapiţă este realitatea imediată pe care o putem exploata la buruiana galbenă, totuşi, ne-am înşelat. Ea stimulează indicatorii procesului tehnologic de fabricare a motorinei. Specialştii pedologi au intuit că excesul culturilor de rapiţă se va întoarce mai târziu împotriva noastră. Ea se dezvoltă haotic, acoperă suprafeţe mari de teren în scurt timp şi are o rădăcină puternică şi adânc înfiptă în sol. Absorbţia mineralelor este o caracteristică a rădăcinii de rapiţă şi un defect al agriculturilor care au ignorat pericolul viitorului. Cum obişnuinţa noastră de hei-rupişti este soră geamănă cu empiricul şi vitregă cu raţionalul, nu are sens o căutare a salvării prin managementul previzionar. Şi dacă cineva şi-ar da seama că ar putea revigora măcar câteva niveluri energetice distruse cu bună ştiinţă, la ce mod îl acceptăm? Poate că secvenţa cu monitorizarea suprafeţelor pe care se pot cultiva cantităţile de rapiţă lustruieşte puţin primul prag al nemulţumirilor.

Activarea chimică a solurilor după fiecare degajare a cantităţilor de rapiţă apare şi ea ca remediu al supărării. Încheierea angajamentelor de export pe criterii calitative şi mai puţin pe cele cantitative despădureşte locul acoperit de comoditate. Asigurarea unui proces continuu de investiţie în tehnologia de fabricare a motorinei prin procedeul clasic, fără a evalua că profitul imediat limitează riscul maxim!

Altfel spus, nimic nu poate să înceapă la români bine, din cauză că se termină prost. Şi nu avem noi vina, ci arhetipul nostru. Lăsăm pe un alt aliniament munca ştiinţifică, talentul şi răbdarea, când vine condiţionarea să aducem bani. Ducem grija profitului uriaş necorelat cu timpul şi riscurile. Dacă nu ni s-a cerut să ne deşteptăm până acum, este din cauză că am avut noroc. Şi dacă ulciorul se va crăpa, ne va lua apa. Care ne va duce cu fiţele ei cu tot, chiar în picioarele rapiţei. Se înţelege şi că tranzacţia norocoasă nu poate domni prea mult, într-o Românie aţoasă, răpiţoasă etc.

Popularitate: 3%

Alte articole:

1. Viaţă frumoasă într-o Românie sănătoasă
2. Revoluţie… într-un pahar cu sifon(ari)!
3. Sunt onorat să fiu contemporan cu mine!> Episodul 49 – „PUPĂZA DIN TEI” SAU „PUPĂZA DIN LABĂ”?
4. Pe 17, 18, 19 nu alimentăm cu carburant autoturismul