Directorate fără Napoleoni

Napoleon Bonaparte, până să ajungă împăratul Franţei, în anul 1804, a condus o altă entitate numită Directorat. Deciziile sale prindeau startul faptelor după serioase analize şi interpretări competente. Specialiştii, în ierarhia agreată de împărat, practicau managementul obiectelor de atitudine cu ştiinţă şi interes. Experienţele lor practice se armonizau cu achiziţiile teoretice, iar ideea de pedagogie avea sensul pozitiv şi dezirabil, în maniera în care, se educau, se practicau şi se transferau beneficiile culturii generale şi ale celei profesionale. Spus într-un alt fel, managerii, liderii şi directorii de atunci se formau în şcoli şi în exerciţiul funcţiunii sub oblăduirea părintească a maeştrilor. Astăzi, când la fiecare imitaţie de afacere vezi un personaj, afli că se numeşte director, ba chiar îţi întinde şi câte o carte de vizită, pe care citeşti un titlu profesional de te ia durerea de ochi. Sunt complet fermecaţi de ignoranţa conceptelor, conduc după cu se aprinde becul de lanternă şi au calităţi intelectuale la superlativ – TUPEU. Mă întreba cineva unde se găsesc şcoli de manageri, de şefi, de directori şi de lideri. Primul răspuns pe care l-am dat a fost cel cu „şcoală vieţii”. Adică, o experienţă profesională cu intensitate, o cunoaştere profundă a fenomenului de relaţionare, aptitudini şi atitudini naturale normale dar nu în ultimul rând o măreţie morală de invidiat, pot fi puse în portofoliul de statut al candidatului la funcţia de conducere. După ce a demonstrat că înţelege profilul personalităţi de mare dirijor, are nevoie să meargă la şcoală. Învăţarea şcolară îi va netezi paşii. Îşi va selecta din matricea ideal-educaţională factorii pe care îi acceptă şi îi poate traduce la situaţia reală a organizaţiilor. Totuşi, unde sunt amplasate astfel de şcoli? Sincer, nu stau bine la memoria mecanică, mai ales când este vorba de date, străzi, denumiri şi telefoane. În schimb, pot să sugerez eu posibile locuri pentru învăţare. Pentru managerii şcolilor, un curs de orientare s-ar putea acredita la Casa Corpului Didactic. Societăţile comerciale pot desfăşura lecţii în propriile spaţii şi cu formatori avizaţi. Refuz să cred că s-a gândit cineva să formeze directori sau manageri, dacă piaţa muncii îi cere dulgheri, zidari şi ferari. Cu tot respectul pentru inteligenţa practică, dar este nevoie şi de oameni ale căror capete să iasă din cetatea pe care o ştim şi o elogiem. Priviţi câteva intervenţii ale celor numiţi în funcţiile cheie pe criteriul cojii de portocală. Sunt probe clare ale nepregătirii pentru comunicare şi relaţionare şi ale lipsei de educaţie în şcoala vieţii. Cine să îi înveţe pe pretendenţi? Are balta peşte. Doar că rămâne să slectăm nada. Ce bine se trăia pe vremea lui Napoleon. Ca directori, normal!