Sunt onorat să fiu contemporan cu mine!> Episodul 23 – CĂCÂCEA şi MATRACUCELE

Pelerinaje la greu ale Neputincioşilor Neamului, la locurile disperării! Boc-Chiştoc, Udrea-Paparudea, Blaga-Porco’falca şi starostele lor, Traian Miştocărescu. Era nevoie de târâtoarele astea acolo, ca să le spună vorbe dulci sinistraţilor, sau să pună o lopăţică de nisip într-un dig imaginar? Orice-ar face trântorii ăşita, „vulgul, plebea, pitpalacii” o să-i perceapă mereu ca pe nişte virusaţi! Spam-uri cu două picioare, care rezolvă tot ce mişcă, rupând Cotul Pisicii. Pardon, coada! Că-s codaci, arză-i-ar focu’ de cordaci! Îşi ţin peduncula zburlită-n sus, cozile astea de topor. Îşi închipuiau pesemne, că lumea o să ţipe într-un glas: Purpur-tâmp-de-Pe-Se-Deee! / Partid-Varzăăă! Mură-tură-roşieee! / Din ce-ai fost, un fleeeac mai e! Limbă-dulce, Buricul-Troc-cocenilor, văzând cât de borşite sunt „tomatele de stânga”, că de la „limberali” nu mai sunt pretenţii, a pufnit în râs tot timpul. Ştia perfect ce ştolbocăială de „cumetrii şi cimotii” e opoziţia dez-unită! Dezlânată, mai curând! A promis verzi şi uscate, că-n rest, erau toate ude împrejur! Când la auzit ce făgăduieşte, până şi Zeului Minciunii i-a crescut nasul.
Cine crede că Dumnezeu îi ţine cu păcere pe rrumîni în căuşul palmelor, oricât de răi, de hoţi, sau de tâmpiţi sunt ei în continuare, înseamnă că n-a priceput care e diferenţa între luncă şi deal. Între început de duh şi sfârşit de gloată! E pârleazul dintre viaţă şi moarte. Între Rai (că ne-ntrebăm de ce-i ţara ca un Raion colhoznic?) şi Iad (că e mai uşor să răspundem: ia-du-te-n mă’ta!)… Între mirarea: „De ce ar merita să-i ajute Norocul?” şi nedumerirea: „Mulţi, n-au făcut nimic ca să merite”! Clasa-politică-c…ontemporană face-o punte de trecere originală: pun’te capră!
Pe vremurile astea belite, apar la TV „oameni de bine, de aleasă onanie şi de-o dezinteresată omenie”. Apelează la populaţie să facă donaţii, dar uită că banu-gros îl au magnaţii! Buzăianu, Căşuneanu, Urdăreanu, Fişer, Patriciu, Vântu, Popoviciu, sau Ţiriac şi Bancherii şpăguitori, clanul Băseştilor, Cocoş-Udrenii, Borduragii şi liota de burţi-bronzate tip Videanu, dau!!! Dau… sfaturi, berechet. Dau… din gros şi din părţi. Atunci când nu le dau cu tifla, ălora oropsiţi de vremuri şi învinşi de soartă! Şi dacă nu le convine ce primesc, să zică mersi că nu le dau şi „uia-lu’-em”. Se concentrează guzganii, chiţcanii şi ghiorlanii de top (aceste bâzoaie-muscoaie-coclite!), pe cea mai rămas nevândut din ţară. Ordinele vin de peste graniţe, de peste mări şi ţări, de la „acei-unii” care comandă către “acei-alţii” care umili, decontează. Ca şi Titanicu’ pentru domnu’ Aisberg, sau Şwartză’n’berg, de pildă! Cu acelaşi “elan”… muribund, tot la fund vrea să dea adevaratele bogaţii ale acestei… Numiţi-o cum vreţi: “baştină”, „băşină”, „patrie” sau „ pârnaie”, să zicem!
Apare la Antena 2, face „o stipendie umanitară” catre sinistraţi, dar, ca de multe emisiuni încoace, pledează „GRATUIT” pentru cedarea zonei metalifere Roşia Montană către…Oare către cine? Poate răspunde vechiul tovarăş de escrocherii financiare: Bogdan Baltazar! Nu?! Cât primesc oare rătăcitorii ăştia ca să palmeze faptul că R.-M. Gold Corporation e un soi de Bechtel the Second, “perfect-neinteresat” de filoanele de aur sau de argint, atâta timp cât URANIUL formează baza nodului metalo-genetic de concentraţie excepţională, alături de mineralizaţiile concentrice CUPRIFERE, sau de cele de WOLFRAM şi TELUR! Este că ştiu ce zic? Exploatări încadrate la regimul secretelor de stat! Dar ce-i pasă „licordiciului” călăuzitor, de o „beată” ţară şi de-un „praf” popor? Sau: biată şi brav? Şi: carici-licurici!
Avem ce merităm! De la legi secetoase, până la inundaţii desfrânate. Bazându-se pe oameni şi nu pe idei, partidele dau măsura unui diapazon-ciuntit pentru urechi de surdo-muţi! Şi-au trăit traiul; şi-au mâncat mălaiul. Să nu fii în stare să organizezi o „caravană a nemulţumirilor” – destule,altminteri! – care să ţină trena Alaiului lu’ Păgubilă şi să-l fluiere măcar, spune mult despre structurile organizatorice din teritoriu. Şi despre nivelul comandamentelor locale. La partid, ca şi la crâşmă! Cine comandă, ăla plăteşte! Sigur, nu pot avea pretenţii la „microgaşca din conservă”, condusă-n continuare de un ţâşti-bâşti cu caş la ochi! Sau la resturile de independenţi-intendenţi şi-ale altor mişunaci din Parlament.
Nu am nici o milă pentru fricoso-păduchioşii cărora, deşi le-a luat casa apa, atunci când vine câte-o Funcţie Înaltă în mijlocul lor, nu-s în stare să-şi verse oful şi necazul! O dau în miere şi în temenele. Măcar o vorbă de duh, una de mamă şi un huideo, să le fi strigat! Las’ să-i bată puhoaiele, că unde dă Milostivu’, creşte! De aceea, pe 4 iulie am ascultat toată ziua Corul Armatei Roşii. Ca să le pot ura „La mulţi bani!” tovarăşilor americani. Pentru că din State Unite ale primilor cuceritori nu a mai rămas decât colonizarea-perpetuuă! State „Profunde” erau la început. Acum stau doar „funduri şi funde”… Mă rog, „Lucifer să vă scufunde” dacă o ţineţi tot aşa! Să crezi că desfiinţând Sovietele, învingi Rusia eternă, e ca şi cum ai crede că Elţin e un beţivan nemuritor! Sau că lui Gorbaciov o să-i crească 50 de stele albe pe fond albastru şi 13 dungi orizontale, pe pata sângerie de pe frunte. Ziua Statelor Superficiale ale Americii corcolite, e un prilej de sărbătoare europeană cu potop şi inundaţii. Venite de la Căcâcea, pe bază de război meteo-geologic! Dedicaţie pentru „Matracuce”, nu?