Sunt onorat să fiu contemporan cu mine!> Episodul 18 – KAKA-BEŞ SAU BASE-KAKA?!?

A trecut şi acest „Nimic-muzical”, numit în Euro-hopa: Aiurea-Vizion! Suntem una din ţările care contribuie vârtos la acest Nimeni-pe-Lume, în show-bizz-ul mondial. Cu parale, cu gurişti-hartişti şi cu emisiuni radio-tv de maximă audienţă la posturile naţionale, de parc-am fi lăutari-afoni la o nuntă de Bulibaşă. Ne-am scremut să obţinem „victoria milogului”! Un loc călduţ, ca ritmul mâinii în corzile gâtului pătrat al P(a)ulei Se-ling, sau a’ lu’ unu’: Bovi. O ţine acest kaka-beş de foame? Plătim întreţinerea cu această gigacalorie-cantabilă? Aduce aşa ceva o plenitudine-bugetară sau o fi un spor-compensatoriu, acordat de această Borâtură-a-la-Cluj, pensionarilor? Cum să promovezi ca moment de importanţă naţională, un eveniment care nu ajunge nici măcar până la „articulaţia osoasă” a olimpicilor de la mate-fizică; a medaliaţilor, la saloanele de inventică sau la concursurile de informatică? Unde-s adevăraţii „Premianţi cu aur”, de nu-i bagă nimeni în seamă?!? Pur şi simplu, nu mai înţeleg atitudinea unei ţări de pomanagii!
Zi de zi, rrumînii devin o populaţie-copulaţie de bicisnici! La care adăugăm-în-scădere-Plus-Reducerea-de-Minus-25%-Dezvoltare: de… boi-bălţaţi! Care mai cred încă în valori, morală şi bun-simţ. Başca, Pozitivul-Negativ-al-quantumului-mecanismelor-blablagii-de-creştere-inversă, poziţionată pe o fiscalitate de 15%: necosiţi, nemaimuritori, nonciuruiţi! Încăpăţânaţi să trăiască, longevivii dreeeacu’! România din tastatură, se-mparte altfel-proporţional decât înmulţesc ei nepăsarea! Mi-e greu să particip la greva cu Voie-bună, la solidaritatea-socială cu Neputinţa, ori la încuscrirea cu Penalul. Dă strechea-n inima mea când văd atâta nedreptate, oferită cu dărnicie din buza falangelor, unui neam fără erecţie.
Am ajuns ţara de după orizont! Politicienii te umilesc zilnic şi tu nu sughiţi. Guvernul te taie zilnic la beregată şi tu nu guiţi. Sindicaliştii sunt ca nişte pârţuri ude şi tu nu vomiţi… Preşedintele-i ca o mâţă nebună şi voi n-o stuchiţi! La aşa un „puporrr”, aşa „cucu-n-dukători”! „N’aşa?”, d’le Boda ot tov’ Brucan? De la o vreme încoace piraţii lui Kaka-Beş se concentrează pe o zonă mult mai nobilă şi mai vastă decât genealogia lor de borfaşi cu vastu’ iute; mai venerabilă şi mai străveche decât sângele lor de proaspeţi maidanezi politici! E baza A.D.N.-ului nostru istoric şi-n curând se va numi Erdelyi-talaj. Erti ugye? O să mă caut în buzunare şi n-o să mai găsesc Transilvania, decât după graniţa din portofel. Magyar penzt, ha!
Aşa cum astăzi îmi caut sub elastic: Banatul actualmente sârbesc, Cadrilaterul acum bulgăresc, Bucovina de Nord, cu Insula Şerpilor şi cu Ţinutul Herţa cu tot, în prezent Ribbentrop-Molotovizată într-un pact fără de sfârşit cu o Ucraină fără identitate. Şi nu-mi gasesc decât buricul, pubisul, boaşele şi penisul… Cadou generos, pentru largheţea lor! Fiindcă s-au scărpinat în fundul idişului când i-a mâncat limba României Unite! Colectiviştii patriilor rătăcitoare sunt ca izmenele pe călător. Mă caută de paşaport european şi-mi descoperă sub lespedea de la Putna, actul de identitate! Cu Basarabia Mare (cu mare, cu tot!), drept mamă. Şi tată, cu Ştefan cel Sfânt!
Şi ce mai găsesc? Lideri locali care-şi sfidează naţia! Conaţionali patri-hoţi care-şi scuipă patria! Masoni de „pamplezir” care-şi sting singuri, lumina! Medici, care-şi trădează jurământul! Diplomaţi, care tac atunci când trebuie să vorbească, dar spun tot, atunci când trebuie să tacă. Servicii Speciale care închid ochii la orice-ar trebui să ne sperie şi Servicii Secrete care ţin ochii deschişi la fărădelegi, pân-o să le pună armata ortul pe pleoapele reci! Aştept o nouă structură, o nouă masonerie, o nouă reformă! Numită „revoluţie”, nu „revelaţie”!
Nemulţumirile „râmelor lucrătoare cu două picioare”, ale „poporului de vite din ţara de turmă”, trebuie prefăcute, menţinute, întreţinute… Nicidecum satisfăcute! Lumea de azi nu-i nici a albinelor-burgheze, nici a furnicilor-proletare. Nici a licuricilor-atomici! Şi nici a ţânţarilor-calici, sau a trântorilor-politici. Hotarul-naţional ţine de o ecologie-morală necunoscută generaţiilor de după abureala din ’89. În fiecare dimineaţă e nevoie de o adevărată răzvrătire, dar în fiecare seară tragem linie nepăsători, numărând trădătorii şi laşii, „mereu” în cealaltă tabără! La aşa o politică deocheată, se crăcănează „mereu” răsăritul unui viitor luminos, ieşit din prohabul unui amurg neautorizat! Pentru voi, dragii mei nesimţiţi, îmi dau jos în furişul nopţii… pantalonii. Ca să vă arăt viaţa noastă cu suspensor!
Băăă, se kakă asta pe nasul nostru!… Totuşi, în continuare, nu facem nimic!