Datoria vieţii noastre

Cred cu tărie că noi tot trăim pe acest pământ ca să ne îndeplinim o misiune, a noastră. Şi dacă ducem această povară la bun sfârşit, suntem pomeniţi în viitor, iar de nu, suntem blamaţi şi daţi uitării. În vremurile grele pe care le supravieţuim avem ocazia şi datoria de a înfăptui idealul naţional a buneilor şi strabuneilor noştri. Şi nu mai avem atât de mult de făcut. Nu mai suntem în preajma anului 1918 cand 2\3 din români se aflau sub jug străin. Avem doar de recuperat Basarabia. Şi cel mai simplu mod de a o recupera este cel de ai trata pe basarabeni ca fiind egali celorlalţi români din Ţară. Fiind apreciaţi şi primiţi cu aceeaşi căldură şi ospitalitate, cu care ei înşişi primesc pe oricine în casele lor, se vor îndrepta spre noi. Însă, cu mare părere de rău o spun, sunt voci care strigă sus şi tare că noi, basarabenii, nu suntem buni de nimic, chipurile noi furăm bursele cetăţenilor români şi încă multe altele…
Fiind student la o facultate de istorie, ştiu bine cât de substanţial a fost sprijinul României pentru Ardeal până la Marea Unire. În comparaţie cu subvenţiile acordate azi celor care au fost de două ori trădaţi, se constată o diferenţă prea mare ca să nu iau o poziţie. În 1812 Basarabia a fost vândută pe bani. În 1940 a fost dată degeaba. Însă spiritul românesc nu a putut fi înfrânt. Acum însă elementele perfide şi invidioase ale societăţii urmăresc să distrugă spiritul românesc din Basarabia, numindu-ne cel mai frecvent: mafioţi, beţivi netrebuincioşi şi, culmea prostiei, ne fac din senin ruşi. Noi îi iertăm dar nu îi vor ierta ruşii, care niciodată nu acceptă să fie asociaţi cu nimeni. Datorită activităţii lor păguboase, ajungem să nu mai fim bucuroşi de neamul în care ne-am născut. Aceste elemente ar face bine să caute soluţii problemelor legate de minorităţile naţionale din România, nu să defrişeze o ultimă oază a românismului din mândrele sate ale Moldovei. Studenţii basarabeni, ei fiind ţintele, sunt competitivi şi promovează o imagine corecte, nu României sau Republicii Moldova, ci naţiunii române.
Datoria vieţii noastre este cea de ai apropia şi nu de ai îndepărta pe români de români. Este o mare greşeală în faţa lui Dumnezeu. Cei care seamănă vânt, vor culege furtună! Dar mă întreb, dacă nu cumva acesta e scopul provocărilor lansate de ei? Uitaţi-vă la marii români care au fost totdeauna pentru unitatea neamului românesc oriunde s-ar afla el (Balcani, Ucraina, Ungaria, Rusia)! În comparaţie cu ei, voi cei care doriţi distrugerea acestei naţiuni sunteţi NIMENI şi aveţi destule exemple că misiunea voastră nu poate fi realizată. Suferiţi de lipsă de realism.

“Nicio furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupaţie, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea!”

Ion Antonescu

Popularitate: 2%

Alte articole:

1. AJUNGE!!!
2. Peste Prut – Întoarcerea
3. Despre “reeducare”
4. Ţara noastră, statul lor!
5. Cernăuţi, vechi locaş al suferinţelor noastre naţionale