Sunt onorat să fiu contemporan cu mine!> Episodul 11 – CĂPĂLĂI SAU CĂCĂLĂI?!?

De Sarbătorile Pascale cică să nu vorbeşti, scrii, sau gândeşti de rău… Bineee! Dar, poţi simţi nevoia să înjuri? Sau se consideră că ai prea mult tupeu, dacă te tragi de brăcinar cu Doamne-Doamne?!? Aşa că am lăsat să treacă pe Apa Sâmbetei… „Sâmbăta trecută”! Am hotărât să publicăm articolele astea în sfânta zi de Luni. „Sfântă” pentru că nu se-ndeamnă lumea cu munca, şi-atuncea, poate se ia cu cititu’!
Sufăr de adevărăciune gonflabilă, care-mi umflă venele de câte ori puterea se comportă ca o curvă de pension. Scriu acum, ce-am gândit săptămâna trecută; ca un dribling manual, ca o fentă cu picioru’ mic la sindromu’ Tourette! Când mă uit la guvernul d-lui Boc, parcă privesc Neantul. Zăresc linia orizontului, care înconjoară un Nimic uriaş. Cam cât o ţară vagaboandă! Prim-Piticul din ceata lui Blondă-ca-Zăpada (căutătoarea de Feţi-Frumoşi… semi-chelioşi!), îmi dă senzaţia că mă aflu în faţa unui personaj din nuvelele lui Caragiale: d-l Goe! Prost, de-ţi vine să-l arunci pe geam. Răzgâiat, dar răsplătit. Alintat, şi ca tupeist şi ca tâmpit. Stârpitura asta caraghioasă, oricum nu merită un nume, ci o poreclă: Căpălău!
La fel pot să-i spun şi unui extraterestru mic-mititel. Gri, verde, sau portocaliu fosforescent. Cu un cap… nepotrivit de mare! Căcăţeii lui de miniştri, tot de pe alte planete par a fi. Tot căpcăuni, tot căpălăi!!! Orice godac, chit că-i născut într-o altă galaxie, grohăie după mâncare oricât de sătul ar fi. Porcii ăştilalţi, nu pleacă de la troaca puterii oricât le-ai ghiftui fălcile osânzite! Şi -deasemenea!-, şuncile buzunarelor găurite! Ca orice fomişti guvernamentali, ştiu bine că Ignatul lor de umflăciuni spurcate, n-o să pice-n zi de Paşte, ori după!
Am tot văzut proteste pline de muncitori nemulţumiţi; mă întreb unde le-a fost capul atunci când au votat? Unii au făcut greve-spontane, în transportul public. Alţii, în învăţământ fac greve-clocite, că protestează cu intermitenţe de mai bine de o lună. Comunicarea e ca o fezandare de gânduri posace: vorbesc pentru urechi de lemn, cu limbi de clopot! Ce să înţeleagă un ministru al educaţiei, la fel de prăpădit şi de nesemnificativ ca „şefu’ lui”? Ai zice că-s Muc-cel-Mic şi Muc-cel-Mare, scobindu-se în nasurile lor mincinoase cu degetele murdare de sindicalism păgubos. Ca o pereche de momiţe stricate, ei seamănă nu doar fizic, ci şi la caracter: put! Un căpălău… doi căpălăi… Funeriu! Hmmm… Îţi vine să-ţi agăţi „funia” de gât, nu de nume! Şi să-i sponsorizezi săpunul.
Un alt Super-Căpălău a venit „ţup-ţup”, ca un iepuraş de Paşte, în bazinul minier al Luceafărului Huilei, dacă-l mai ţineţi minte pe Cozma-Răcoare-cel-Nou! Cu un coş plin de promisiuni vopsite. Şi însoţit de „prinţul lignitului oltenesc”, barabula-sinicalimbistă: Condescu, alintat „Marinel”. Până şi o telecabină care să le ducă Luna de pe Cer de la o staţiune la alta, le-a promis domnu’ Adriean, ortacilor de pe Valea Plângerii. Sigur, cu iscălitura sa administraitvă, videază orice urmă de exploatare extractivă. Au început disponibilizările! Un frumos cadou de sărbătoare oferit pesemne, bucureştenilor care au beneficiat de venirea plantatorilor de panseluţe la Piaţa Universităţii, în anii *90. Dacă tot a fost Primar General al Capitalei, mă mir că nu vrea să facă o autostradă largă, cu şase benzi, în locul strâmtelor galerii de mină. Eventual, una originală rău de tot: una suspendată… da’ cu capu-n jos! Că şi-aşa, tot ce-au făcut ei… e cu fundu-n sus! Parcă „sferto-strada-PD-L-istă” dintre Gilău şi Păducheşti, e altfel? Ar putea, -taman-bine!-, să-i pună şi două rânduri de borduri revopsite gata. Doar e „specialitatea-casei”, alături de gropi: în asfalt, sau în pământ; că acolo ne duc toţi conducătorii ăştia, coloraţi! „Căpălăi-gipsy-rromanizaţi”, care dau în gropi de proşti ce îs!
La căt ne fac viaţa de „maro”, îmi vine să le schimb (ca în poezia lui Alecsandri, că tot suntem „lângă Balcani”!), „porecla în renume”. Deşi, nu sunteţi „Căpălăi”, ci „Fătălăi”! Aşa cum e (ca un ou vopsit-şi-gata-împuţit, care râde cu gura până la urechi!) şi Spânu’ vostru. Pardon! Stăpânu’ vostru. Şi-a luat lumină de Înviere, că prea zâmbeşte vesel când îşi propteşte ochii şbanghii în „miju’ Lenţicăi”. Parc-o şi vede Preşedinte peste-un popor de „cercetători”… Pardon! De „cerşetori”! Numai că toate cuvintele noastre miros a ouă stricate, când vă pomenim. Nu v-ar mai ajunge Înălţarea, …mama voastră de Căcălăi!!!

Popularitate: 2%

Alte articole: