România versus GAZPROM

Am aflat recent că nimic în lume nu s-a schimbat şi că degeaba au loc revoluţii daca rezultatul şi scenariul sunt deja hotărâte în cabinete. Acest crunt adevăr ne priveşte şi pe noi. Avem impresia că la 7 aprilie am zdruncinat regimul comunist şi am pornit pe calea integrării cu România şi UE. În realitate a fost un scenariu mult mai complex şi mai spectaculos. Şi acest scenariu desfăşurat în parte la Chişinău priveşte stabilitatea economică de pe întregul continent european. Marile puteri europene printre care şi Romania, Turcia, Bulgaria, S.U.A, Azerbaidjan, au hotărât să construiască un gazoduct de la Marea Caspica în Balcani, pe o distanţă de 3000km. Este vorba de proiectul NABUCCO. Rusia şi GAZPROM-ul, vin şi ei cu un proiect mai ieftin, mai realist şi mai uşor de realizat, SOUTH STREAM, un gazoduct ce va trece prin Marea Neagra până la litoralul bulgăresc. După 7 aprilie 2009 economiştii şi politicienii ruşi, aflaţi în relaţii proaste cu Bulgaria, curtează Bucureştiul să accepte participarea la proiectul rusesc. Monedă de schimb este Basarabia, de unde ruşii se angajează să-şi retragă influenţa, lăsând-o sub influenţa României. De ce tocmai România? Fiindcă litoralul românesc este mai înaintat în Marea Neagră, decât cel bulgăresc şi România dispune de reţeaua de gazoducte care ar permite livrarea imediată a gazelor în Europa Centrală şi de Vest, principalii parteneri ai GazPromului.
Astfel, Rusia economiseşte câteva miliarde de euro, scapă de o problemă (Republica Moldova) şi îşi întareşte poziţiile economice pe continent. România obţine mână liberă în Basarabia, se pune bine cu Moscova şi îşi asigură gaze pe mulţi ani înainte. Proiectul NABUCCO se pare că va fi abandonat de către toţi membrii, fiind foarte costisitor şi totodată, pentru că trece printr-o zonă instabilă tectonic şi politic. Este şi foarte aproape de IRAN.