Ne unim sau nu?

Recent, Mihai Ghimpu, Preşedintele interimar al Republicii Moldova, a declarat că „Nu va exista niciodată o fuziune cu România!” Pe unii i-a şocat. Intriga însă o produce o altă declaraţie în care spune că el niciodată nu a vorbit despre aşa ceva. Aşadar avem un preşedinte şi două declaraţii. Aşteptăm rezultatul.
Personal, justific prima declaraţie a preşedintelui în care cuvântul cheie este „a fuziona”. A fuziona înseamnă „a se contopi”, „a se uni imediat”. Din declaraţia sa reiese că Republica Moldova se va uni cu România, indiscutabil, însă se va bucura de o autonomie legislativă şi guvernamentală temporară.Trebuie să înţelegem cu toţii că există diferenţe între economiile şi infrastructurile acestor teritorii. La asta se adaugă şi diferenţele de mentalitate şi modul în care pricep românii de pe ambele maluri ale Prutului esenţa Statului.
După 7 aprilie, Republica Moldova a adoptat tactica aşa zisă „a paşilor mărunţi dar siguri”. Actualul guvern se stăruie din răsputeri să ajungă din urmă standardele impuse de Comunitatea Europeană. Istoria ne arată clar că după 27 martie 1918, Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), s-a unit condiţionat cu Regatul Român, având până la mijlocul deceniului 20 guvern şi parlament (Sfatul Ţării) propriu.
Rămân valabile şi acum particularităţile specifice ale Basarabiei. Atunci ca şi acum, Basarabia avea o agricultură şi o repartiţie a loturilor mai organizată ca a Regatului. Structura etnica era atunci şi este şi acum una foarte pestriţă, chiar dacă la ora actulă în Basarabia sunt peste 80% români (conform recensământului din 2004). De aceea şi în viitor, după ce va cădea ireversibil hotarul de la Prut, la Chişinău va exista încă multă vreme o activă viaţă politică şi economică aparte de cea din România. Această stare se va prelungi până la unificarea monetară între România şi provincie sub egida monedei Euro. În acel moment va dispărea orice urmă de autonomie în Basarabia.
Când a fost anexată în 1812 Imperiului Rus, Basarabia şi-a păstrat până în 1878 autonomie locală. Aşadar, trebuie să-i dăm dreptate lui Mihai Ghimpu şi declaraţiilor sale în privinţa raporturilor dintre Republica Moldova şi România. Politica Externă a Chişinăului este bazată pe principii conservatoare, bine chibzuite şi bine implementate. Comunismul ia învăţat pe oameni să rabde şi aceştia l-au răbdat până a căzut. Iar acum ne putem bucura de libertate naţională şi ne putem hotărâ singuri soarta. Privesc încrezător înspre Mihai Ghimpu, Omul Momentului, care face istoria actuală a românilor din Basarabia.

Popularitate: 5%

Alte articole:

  1. România versus GAZPROM
  2. Despre “reeducare”
  3. Basarabia zilei de azi
  4. Mă declar fan Mihai Ghimpu
  5. Plecăm ori nu mai stăm?

Comments (4)

[...] la ora actulă în Basarabia sunt peste 80% români (conform recensământului din 2004)… citeste tot aici [...]

ok numemarți, 09 martie 2010 at 22:36

probabil sunt singurul care ti-a citit articolul. chiar singurul! precizez ca doar comentez, deci corectitudinea scrisului meu e irelevant. daca scrii un articol e altceva…Sa facem un exercitiu….”Ia o shocata! (suc sau ceva..)” respectiv “Zugravu i-a socat…” ! Daca lipsea o litera oarecare de undeva nu ziceam nimic, dar asa….Defapt nici nu am citit articlul, doar am sarit la comentariu.

Copilita cu mintevineri, 03 decembrie 2010 at 4:47

Nu vreau unire,deoarece sunt multi comunisti, rusi, care nici nu stiu sa scrie romaneste de exemplu : vizitati saitul muligambia.com
Cei de peste prut care au o asemenea atasare fata de Romania pot sa obtina cetatenie si sa circule liber, dar comunistii, rusii, sa stea acolo si sa aiba acces doar in russia, ei nu sunt impreuna cu noi si europa!

Catalin Stanoiuvineri, 03 decembrie 2010 at 12:13

@Copilita cu minte
E si asta un argument, insa, asta e o chestie de genul, vecinul vine la mine acasa si da semne ca nu mai vrea sa plece, iar eu, in loc sa gasesc o modalitate sa il dau afara, ma mut din casa!

Comenteaza!

Comentariul tau