Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!

Ieri m-am cam pierdut în deriozoriu. N-am avut ce face si m-am contrat pe subiectul Ziua îndrăgostiţilor. Şi când spun asta, nu mă refer la cei cu care îmi face plăcere să discut în contradictoriu, persoane care ştiu să îşi argumenteze opiniile, care au bunul simţ de a asculta un om, chiar dacă are o părere diferită. Mă refer la cei cu inteligenţa ceva mai ridicată decât a mamei mielului şi cu nivelul de argumentare situat undeva între Becali şi Vanghelie. Şi pentru asta am plătit. Să nu mă simt prea vinovat am stat până în zorii zilei şi am terminat ce mi-am propus. De astăzi introduc o nouă rubrică – Petre Ţuţea. De ce? Dintr-o mie de motive, principalele fiind tăria de caracter, patriotismul şi carisma (carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin graţia divină; har. «< fr. charisme, gr. kharisma») profesorului Ţuţea. Un alt motiv? O declaraţie a lui: “Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”
Am stat peste noapte şi am indexat o oră şi jumătate din înregistrările pe care le deţin. Am selectat o serie de fragmente ce ar putea atrage atenţia celor mai tineri asupra genialului Ţuţea. Sper ca “generaţia care nu citeşte”, să aibă măcar răbdarea să privească, să asculte. Pe măsură ce termin de indexat, de decupat şi procesat înregistrările, le voi posta aici. Deocamdată site-urile de profil cunoscute de mine nu pot găzdui decât fişiere video de până la 20 de minute, respectiv nelimitate ca întindere în timp, dar limitate ca spaţiu la 500 de MB. Imediat ce găsesc o variantă voi posta, probabil, înregistrările integral. Până la primul clip, câteva date despre Petre Ţuţea. Pentru unii să îşi reamintească, pentru alţii să îl descopere!
α
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel şi la Liceul „George Bariţiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).
În anul 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel şi Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum şi Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea. În 1933 este referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, instituţie care în 1936 îşi va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin, unde se întâlneşte cu Nae Ionescu.
În 1935 a publicat Manifestul revoluţiei naţionale , împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu şi Petre Ercuţă. Între anii 1936-1939 a fost şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale, Biroul de publicaţii economice şi propagandă. În 1940 a fost şef de secţie în Ministerul Comerţului Exterior. Colaborează la diverse publicaţii, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie politică. Printre ceilalţi colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţi intelectuali ce făceau parte din generaţia anilor 1930. Între 1940-1944 a fost şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.
Este arestat de către autorităţile comuniste impuse de sovietici şi anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 şi este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.
După ce a fost eliberat în timpul amnistiei din 1964, cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor din închisoare, Ţuţea s-a aflat sub observaţia permanentă a securităţii comuniste. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale, printre care o copie a proiectului Prometeu. Către sfârşitul vieţii a început o Antropologie creştină concepută schematic în şase capitole: 1. Problemele sau Cartea întrebărilor; 2 . Sistemele sau Cartea întregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu întregurile ontice; 3. Stilurile sau Cartea unităţilor cultural-istorice şi a modalităţilor estetice ale artelor, sau Omul estetic; 4. Ştiinţele, sau Disciplinele spiritului omenesc; 6. Dogmele sau Situarea spiritului în imperiul certitudinii.
Petre Ţuţea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.
Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Ţutea a răspuns simplu: “– Român absolut, asta înseamnă!”
β
În volumul Între Dumnezeu şi neamul meu, cele mai dinamice şi captivante sunt interviurile, tocmai pentru că îl prezintă pe filosof gândind la scenă deschisă. Gândirea lui Petre Ţuţea este discontinuă, aforistică, animată de un paradoxal teribilism afirmativ. Într-o epocă nonconformistă, în care nonconformismul a ajuns o profesie (ca în cazul lui Emil Cioran), Petre Ţuţea ne epatează prin conformismul lui ofensiv, spectaculos. Filosoful afirmă valorile tradiţionale cu aplombul şi uneori cu agresivitatea despre care credeam că sunt proprii numai contestatarilor. Acest aer de bravadă în susţinerea unor idei de bun-simţ, aproape unanim acceptate constituie o surpriză şi însufleţeşte ceea ce părea convenţional.
Petre Ţuţea îşi declară, de exemplu, cu o energie polemică ieşită din comun, dragostea – în fond, firească – pentru poporul român. Faimoasa lui frază rostită în închisoare – “Fraţilor, dacă murim aici în lanţuri şi în haine vărgate nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a făcut onoarea să murim pentru el!” – este reluată în diferite alte formulări şi în diferite alte contexte, cu aceeaşi ostentaţie provocatoare, ca declaraţia de independenţă a unui adolescent:
“Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”;
“În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului român; şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea Unităţii Italiei… E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că poporul român nu poate fi înfrânt.”;
“Prima condiţie a unui român este să creadă că poporul român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal… Ce face poporul român e mai puţin important decât faptul că el este pe lume.”
γ
Nu trebuie să ne mire descoperirea unor flagrante contraziceri în textele lui Petre Ţuţea. Faptul că el proclamă egalitatea absolută a tuturor fiinţelor omeneşti – mediocre sau geniale – în faţa lui Dumnezeu şi că tot el îşi exprimă oroarea de egalitarism, faptul că pretinde recunoaşterea supremaţiei spiritului evreiesc în domeniul creaţiei religioase şi că vorbeşte în acelaşi timp de grandoarea inegalabilă a poporului român ş.a.m.d. nu trebuie să ne provoace acea stupefacţie pe care o avem în faţa unui obiect imperfect şi ireparabil. “Opera” lui Petre Ţuţea trebuie judecată ca un fascicul de enunţuri, fără altă legătură între ele decât simpla alăturare.
Iată încă un exemplu de contrazicere, şi mai frapant:
- “La români prostia e o infracţiune, căci vorba-ceea. «Poţi umbla două ore în galop prin Bucureşti şi să nu dai de un prost.»”;
- după alegerile din 20 mai 1990, care i-au readus pe comunişti la conducerea ţării: “Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci treisprezece ani de temniţă pentru un popor de idioţi! De asta numai eu am fost în stare…”.
δ
Andrei Pleşu despre Petre Ţuţea

(ianuarie 1990)
Constantin Noica mi-a povestit că în închisoare, la un interogatoriu care se prelungea peste măsură, anchetatorul a sfârşit prin a proclama răstit, cu titlu de avertisment: “Ascultă, eu l-am anchetat şi pe Ţuţea!” Era pentru el o dovadă de extremă competenţă, o încununare profesională de tipul doctoratului, o probă supremă. Călăul se legitima prin anvergura victimei.
În anii care au urmat, anvergura victimei a continuat să stimuleze vigilenţa călăului. Petre Ţutea continua să fie supravegheat, anchetat şi percheziţionat periodic, deşi recuperase statutul de “om liber”. Ce putea să-l facă atât de periculos? Cum reuşea bătrânul acesta să neliniştească în asemenea măsură structurile – atât de stabile totuşi – ale Puterii? Se temeau de inteligenţa lui? De umorul lui? De popularitatea lui? Probabil. Dar mai trebuie să fi fost ceva. Cu un instinct care nu le lipsea, anchetatorii simţeau că Petre Ţuţea este duşmanul absolut, duşmanul în ipostaza chintesenţială: el întruchipa într-un dozaj unic credinţa în Dumnezeu, firescul ideilor, hazul enorm al formularii, pe scurt, tot ce era mai greu de clintit din sufletul naţional. De o parte Puterea, nelegitimă, schimonosită şi schimonositoare, de cealalta, un gentilom valah, un Chesterton câmpulungean, un ţăran imperial, fără frică şi fără fineţuri psihanalitice.
Nu se poate spune că Petre Ţuţea a dus cu Puterea un război din care a ieşit învingător. Căci el a început prin a fi învingător şi a dus războiul cu graţia suverană a celui ce nu poate pierde.

Cum să piardă o victimă, pe care călăul însuşi o admiră?

SURSE:
http://www.tutea.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_%C5%A2u%C5%A3ea
http://www.sfaturiortodoxe.ro/petretutea.htm
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Petre+%DEu%FEea
http://www.research.rutgers.edu/~dnicules/romania/cugetari_memorabile.htm

Popularitate: 8%

Alte articole:

1. Petre Ţuţea …Dumnezeu e român
2. Petre Ţuţea despre Dumnezeu
3. Petre Ţuţea – “Americanii sunt debili mintal!”
4. Stat condus de un român
5. Petre Ţuţea …despre Iliescu, FSN şi comunism